Oricât am încercat să ma gândesc că aș putea face altceva, gândurile, emoțiile și trăirile mele mă duc inevitabil pe acest drum.
Aici simt cu toată ființa mea că trebuie să-mi pun 100% energia.
Îmi place mult să intru în contact direct cu mămicile și bebelușii lor. Încurajez mereu și tații să participe la discuțiile noastre, să discutăm nelămuririle. Chiar dacă asta înseamnă să își dea jos “masca de dur”.
Când mă uit la un bebeluș care abia a mâncat, care adoarme liniștit la sânul mamei, sau ținut de tată pe umăr, e pură terapie! E liniște și puritate absolută!
Recunosc, am fost încurajată de oamenii care au intrat în viața mea, să fac ceea ce simt. Ceea ce mă reprezintă.
Am ales să fac asta cu inima deschisă, pentru că aleg să rămân, zi de zi, autentică.
Pot să îmi folosesc informațiile deținute pentru a oferi sprijin practic proaspetei mămici și pentru a-i oferi răspunsuri la intrebările rostite, dar mai ales, la cele nerostite.
Pot să folosesc superputerea de a încuraja mama.
Pot să folosesc superputerea de a o întelege, de a-i conține stările. De a asculta, cu empatie. De a-i crea spațiul emoțional pentru a-și da seama că este suficientă. Că are în ea răspunsurile. Doar că ele sunt adormite.
Iar eu, din afară, sunt chemată să i le trezesc. O mama știe mereu ce e mai bine pentru bebelușul ei. Actionează instinctiv. Iar eu sunt acolo lângă ea, să o împuternicesc.