Poate că te întrebi cum am ajuns să fac ceea ce fac.
Ei bine, există în viața fiecărui om un moment în care este chemat să descopere cine este cu adevărat.
Declicul meu s-a întâmplat în 2019, când am primit niște atenționări serioase de la viață. Atunci a fost momentul de răscruce, când mi-am dat seama că ar trebui să fac schimbări importante în desfășurarea evenimentelor din viața mea, în relațiile pe care le am, în abordarea situațiilor și a gândirii mele.
În plan profesional, am decis că vreau să practic o meserie care să mă reprezinte și să o fac cu placere.
Dar, marea revelație referitoare la cine sunt cu adevarat și de ce am ales să practic această meserie a venit ca raspuns la intrebarea: Ce meserie as putea face până la adânci bătrânețe, cu placere, dedicare și bucurie?
Am stat mult să analizez această întrebare, să analizez opțiunile pe care le aveam la acel moment.
Mi-am adus aminte de discuția cu o prietenă care m-a intrebat: de ce nu te faci consultant în alăptare? Te pricepi foarte bine să încurajezi mămicile, ai un dar natural de a spune lucrurile potrivite când e nevoie de ele. Cu know-how-ul practic, cursuri de pregătire, ai face o treabă minunată!
CRASH! BOOM! BANG!
Asta era ceea ce căutam. Era de fapt darul meu, care mocnea în mine și prietena mea adusese la suprafață asta.
Am parcurs modulul de curs și am obținut calificarea de Tehnician Nutriționist și modulul de Curs de 95 de ore de specializare în lactație.
În domeniile alăptării și hrănirii copilului, a nutriției, a stării de bine a diadei mamă-copil, a sănătații lor, formarea este continuă, informațiile sunt într-o continuă dinamică.
Și, cu cât învăț și mă documentez mai mult, cu atât mi se pare că nu mai este ceva, că nu este suficient.
Asta am învățat prima dată acum 9 ani, la nasterea primului copil alăptat, apoi, on the hard way, acum 5 ani, la nașterea celui de-al doilea copil.